Tipurile de îngroșări pot fi împărțite din dimensiuni diferite. Următoarele sunt principalele metode de clasificare și tipuri reprezentative:
1. Clasificare după proprietăți ionice
Anionic Tip: cum ar fi carboximetil celuloză de sodiu, acid alginic etc., oferă un efect de îngroșare prin grupuri acide, cum ar fi grupările carboxilice.
Tip cationic: cum ar fi sărurile de amoniu poliquaternar, îngroșarea se realizează prin grupuri amino încărcate pozitiv.
Non-ionic de tip: cum ar fi hidroxietil celuloză (HEC), polivinil pirolidona (PVP), etc., nu conțin grupuri ionice și au o stabilitate ridicată.
2. Clasificare după sursă
Tip natur: polizaharide sau substanțe proteice extrase din plante (cum ar fi amidon, pectină), alge marine sau animale (cum ar fi gelatină).
Tip sintetic: preparat prin sinteză chimică, cum ar fi poliacrilatul de sodiu, îngroșările poliuretanice etc.
3. Clasificare după structură chimică
Polysaharide: cum ar fi derivații de amidon (metil celuloză), guma xantan etc., formează o structură de gel prin absorbția apei și expansiunea lanțului molecular.
Protein: cum ar fi cazeina și cazeina de sodiu, care folosesc proprietățile coloidale ale proteinei pentru a se îngroșa.
Polymer: cum ar fi îngroșarea poliuretanului (HEUR), care se îngroașă prin asocierea grupărilor hidrofobe.
4. Clasificare după greutate moleculară
Greutate moleculară de culoare
Greutate moleculară mare: cum ar fi eterii celulozei și acizii poliacrilici, care cresc vâscozitatea prin formarea unei structuri de rețea.
5. Alte metode de clasificare
Zona de aplicare a aplicației: gradul alimentar, gradul cosmetic, gradul de acoperire industrială, etc.
By Proprietăți funcționale: cum ar fi tipul tixotropic (fluiditate bună la forfecare scăzută, îngroșare la forfecare ridicată), tip de nivelare (îmbunătățirea uniformității acoperirii) etc.